sâmbătă, 3 iulie 2010

Deja-vu

.

ma citesti de fiecare data
ca o metafora ce-ti perforeaza
retina si-ti ramane
intiparita in creier
ca un tatuaj pe
cord

maine vei fi din nou
aici sau acolo
aproape sau departe
cu mine ori cu altu'
cu rimelu
plans pe fata
sau cu rujul intins
pe buze
pana la urechi

eu raman un deja-vu in viata
ma invelesc cu noaptea
si ajung atat de sus
incat dau cu capu'
de stele

.

Un comentariu:

  1. Andrei...e chiar frumos ce ai scris tu aici...dar de ce trebuia neaparat prezenţa ultimei propoziţii în poezie? Crede-ma suna mult mai bine fără...dar e doar părerea mea. Apropo am modificat ultimul post...să ştii că nu observasem repetiţiile, ms :*.

    RăspundețiȘtergere