Amintitrea nu va pieri niciodata(nu vb. despre pierderi de memorie) dar intensitatea cu siguranta ca se va diminua sau chiar schimba radical de-a lungul timpului.
Ceea mai mare frica a omului este singuratatea fizica si spirituala in contextul eternitatii. In versurile de mai sus, moartea este acceptata doar cu conditia "nemuririi amintirii eului liric", da, vesnicia nu este definita de timp, insa dorinta nascuta din frica singuratatii se va dovedii mult mai dureroasa decat moartea in sine pentru "ea". Rreintoarcerea de la finalul poeziei este un get de slabiciune si incapacitate de a pierde din partea personajului, mai important decat a castiga e a stii cum sa pierzi. Imi place ca te legi de mitologia greaca si imi place cum creionezi realitatea . Frumos>:D<
aaa :> ce dragutza e ultima strofa
RăspundețiȘtergerefrumos...e prea putin spus:)
RăspundețiȘtergerefrumos :D
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAmintitrea nu va pieri niciodata(nu vb. despre pierderi de memorie) dar intensitatea cu siguranta ca se va diminua sau chiar schimba radical de-a lungul timpului.
RăspundețiȘtergereCeea mai mare frica a omului este singuratatea fizica si spirituala in contextul eternitatii. In versurile de mai sus, moartea este acceptata doar cu conditia "nemuririi amintirii eului liric", da, vesnicia nu este definita de timp, insa dorinta nascuta din frica singuratatii se va dovedii mult mai dureroasa decat moartea in sine pentru "ea".
Rreintoarcerea de la finalul poeziei este un get de slabiciune si incapacitate de a pierde din partea personajului, mai important decat a castiga e a stii cum sa pierzi.
Imi place ca te legi de mitologia greaca si imi place cum creionezi realitatea .
Frumos>:D<