duminică, 11 octombrie 2009

So simple

*

Imi astup
cu grija
ochii si
urechile
sa nu aud
si
nici sa
nu
vad
daca ai sa
pleci
vreodata.

Nu uit
nici
sa-mi iau
adio
de la
clipa
in care
am dezlegat
mistere
din
trecut
in odaia
mica
de apartament.

Iti
pulverizez
incet
parfum
fin de
iubire
si-mi
inclestez
buzele
in gatul
tau
sa-ti sarut
trecutul.

Un
pastel de
culori
iti
plange
conturul
corpului
in timp
ce trage
cu dintii
sa-ti intre
pe sub piele
si sa-ti
lase desenat
pe inima un
"azi sunt sapte".

3 comentarii:

  1. 7 luni,frumos :D
    sa'mi dai un buzz cand sunt 8 si tot asa:D
    foarte tare poemu:),esti bun bai B-)!

    RăspundețiȘtergere
  2. 7, huh?
    nasol ba :))
    acum in legatura cu poemul, e bun si asta.
    ce ar merge schimbat:
    - sa nu aud
    sa nu vad
    daca ai sa
    pleci
    vreodata

    - odaia mica de apartament, suna de parca ai trai in coliba unchiului tom:)) ar fi mers altceva.

    -iti plange conturul corpului, iar suna ciudat, dar nu as zice ca e rau

    - sfarsiturile tale de poem in ghilimele devin plicticoase, ti-am mai zis asta, iar in legatura cu asta, "azi sunt 7" ce? 7 magari? 7 savarine? 7 ce?
    ca poate nu stie tot omu ca faci 7 luni cu fata.

    oricum,good job.

    RăspundețiȘtergere