sufocand arterele ce duc catre locul
unde ai plantat samanta de iubire.
Un loc in care amintirile se impleteau
cu trecutul facand un gang-bang de milioane
impreuna cu durerea si suferinta.
Acolo unde norii se napusteau mereu asupra
inimii, plouand cu lacrimi amare obrajii
mei asprii in bataia vantului.
Asa ca uite draga mea, o floare a crescut
pe tarana asta, iar eu am ingenunchiat
si am sarutat solul.
Apa cadea din vazduh, lasand in spate amprente
vesele pe toata bolta cereasca.
Urme apasate ce zambeau, ce ne zambeau.
ce frumos...
RăspundețiȘtergere